Aplicarea penalitatilor de intarziere si dobanzilor conform Codului vamal european si legislatiei nationale din Romania

Profeanu Laura

28 Dec 2024

Spete pe acelasi subiect

La data de 05 decembrie 2024, Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) a emis o hotarare care clarifica posibilitatea aplicarii cumulate a penalitatilor de intarziere din Codul national de procedura fiscala si a dobanzilor de intarziere prevazute de Codul vamal al Uniunii Europene (UE). Decizia, pronuntata in cauza C-506/23, are implicatii asupra interpretarii si aplicarii legislatiei fiscale si vamale nationale in context national si european.

Contextul spetei

Intre 18.03.2016 si 28.09.2017, Network One a importat in Romania biciclete traditionale, biciclete electrice si piese de schimb, pentru care a efectuat la autoritatile vamale romane, diferite declaratii de punere in libera circulatie. Declaratiile indicau ca Thailanda era tara de origine a marfurilor importate.

La 25.09.2019, aceasta autoritate a adoptat un proces?verbal de control, precum si o decizie de regularizare a situatiei, din care reiese ca in sarcina Network One a fost aplicata o taxa antidumping in cuantum de 1.739.090 de lei. De asemenea, autoritatea mentionata a constatat ca Network One datora si obligatii fiscale accesorii constituite, pe de o parte, din dobanzi de intarziere pentru taxa antidumping, in suma totala de 183.209 lei, stabilite in temeiul articolului 114 din Codul vamal, si, pe de alta parte, din penalitati de intarziere, in suma totala de 158.312 lei, stabilite in temeiul articolului 176 din Codul de procedura fiscala.

Compania a contestat penalitatile de intarziere, sustinand ca acestea sunt incompatibile cu dreptul Uniunii Europene, insa atat instantele nationale, cat si CJUE au confirmat legalitatea aplicarii acestora.

Decizia CJUE

CJUE a analizat articolul 114 din Regulamentul UE nr. 952/2013 (Codul vamal al Uniunii), care reglementeaza dobanzile de intarziere pentru neplata la timp a datoriilor vamale.

Articolul 114 din acest cod, intitulat „Dobanda la arierate”, prevede:

„(1) Penalitatile de intarziere se percep la cuantumul taxelor la import sau export, pentru perioada cuprinsa intre data la care a expirat termenul fixat si data platii.

In cazul unui stat membru a carui moneda este euro, rata penalitatii de intarziere este egala cu rata dobanzii, astfel cum este publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, aplicata de Banca Centrala Europeana asupra principalelor sale operatiuni de refinantare in prima zi a lunii in care s?a implinit scadenta, majorata cu doua puncte procentuale.

Pentru un stat membru a carui moneda nu este euro, rata penalitatii de intarziere este egala cu rata aplicata de banca centrala nationala respectiva asupra principalelor sale operatiuni de refinantare in prima zi a lunii in cauza, majorata cu doua puncte procentuale, sau, in cazul unui stat membru pentru care nu este disponibila rata bancii centrale nationale, rata cu gradul cel mai ridicat de echivalenta aplicata pe piata monetara a statului membru respectiv in prima zi a lunii in cauza, majorata cu doua puncte procentuale.

(2) In cazul in care datoria vamala ia nastere in baza articolului 79 sau a articolului 82 sau in cazul in care notificarea datoriei vamale rezulta dintr?un control ulterior, penalitatile de intarziere se percep in plus fata de cuantumul taxelor la import sau la export, de la data la care a luat nastere datoria vamala si pana la data notificarii acesteia.

Rata penalitatilor de intarziere se calculeaza in conformitate cu alineatul (1).”

Curtea a concluzionat ca acest articol:

- Nu exclude aplicarea penalitatilor de intarziere prevazute de legislatia nationala;

- Permite autoritatilor nationale sa impuna sanctiuni suplimentare, cu conditia ca acestea sa fie proportionale si sa respecte principiile dreptului UE.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta) declara:

Articolul 114 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European si al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii

trebuie interpretat in sensul ca

nu se opune unei practici administrative nationale in temeiul careia poate fi impusa o penalitate de intarziere prevazuta de legislatia nationala, suplimentar dobanzilor de intarziere prevazute la acest articol.

Astfel, penalitatile de intarziere prevazute de Codul de procedura fiscala roman sunt considerate sanctiuni pecuniare distincte, avand ca scop descurajarea neplatii obligatiilor fiscale la termen.

Considerente importante din hotararea CJUE

Diferenta dintre dobanzi si penalitati: Dobanzile de intarziere, conform Codului vamal al UE, compenseaza avantajul economic obtinut de debitor prin intarzierea platii obligatiilor. In schimb, penalitatile de intarziere prevazute de legislatia romana au un rol punitiv, sanctionand comportamentul contribuabilului.

Principiul proportionalitatii: Statele membre au libertatea de a aplica sanctiuni nationale, insa acestea trebuie sa fie proportionale si sa nu depaseasca ceea ce este necesar pentru a asigura conformarea contribuabililor.

Compatibilitatea cu dreptul UE: CJUE a subliniat ca legislatia nationala poate completa normele europene, atata timp cat nu intra in conflict cu acestea. In cazul de fata, aplicarea cumulata a penalitatilor si dobanzilor respecta acest principiu.

Implicatii practice

Decizia CJUE are consecinte importante pentru contribuabili si autoritatile fiscale:

- Pentru contribuabili: trebuie sa respecte termenele de plata pentru a evita acumularea de accesorii fiscale (dobanzi si penalitati).

- Pentru autoritati: Hotararea confirma dreptul autoritatilor fiscale romane de a aplica sanctiuni suplimentare, consolidand astfel mecanismele de recuperare a creantelor bugetare.

Studii de caz si articole despre decizie cjue