Contribuabilii isi pot corecta declaratia de impunere, nu doar pentru greseli de redactare, prin depunerea unei declaratii rectificative

Profeanu Laura

15 Apr 2025

Spete pe acelasi subiect

Prin Decizia nr. 61/2025, Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) aduce lamuriri privind interpretarea articolului 105 alineatul (1) din Codul de procedura fiscala: contribuabilii au dreptul sa corecteze declaratiile fiscale nu doar pentru greseli de redactare, ci si in ceea ce priveste orice informatie relevanta pentru calculul obligatiilor fiscale – cu conditia sa nu fi expirat termenul de prescriptie si sa nu fi fost anulata rezerva verificarii ulterioare.

Ce a stabilit ICCJ, pe scurt?

Decizia ICCJ pronuntata de completul specializat in dezlegarea unor chestiuni de drept, a devenit obligatorie din 15 aprilie 2025, odata cu publicarea in Monitorul Oficial nr. 333/2025. Instanta suprema a precizat ca notiunea de „corectare” a declaratiei de impunere acopera orice modificare ce are impact asupra materiei impozabile sau a bazei de calcul – nu doar erorile materiale sau formale.

Ce inseamna aceasta decizie pentru practica?

Pana la acest moment, in practica existau interpretari diferite: unele autoritati fiscale acceptau doar rectificarea erorilor de forma (de exemplu, greseli de calcul sau completari omise), in timp ce altele respingeau declaratiile rectificative care vizau aspecte de fond. Decizia ICCJ vine sa unifice practica si sa ofere contribuabililor o garantie suplimentara ca pot ajusta real si substantial obligatiile declarate, acolo unde este cazul.

Atentie! Aceasta posibilitate nu echivaleaza cu o „retragere” a declaratiei, ci cu un mecanism de autocorectare in interiorul termenului legal, asa cum este permis de art. 105 Cod procedura fiscala, corelat cu articolele 93 si 94 privind stabilirea creantei sub rezerva verificarii ulterioare.

Cateva implicatii concrete:

1. Corectarea declaratiei fiscale se poate face inclusiv pentru a schimba baza de impozitare, nu doar pentru a remedia greseli de calcul.

2. Este posibila modificarea informatiilor privind bunurile impozabile, cum ar fi in cazul impozitului pe cladiri, in care datele privind suprafata, destinatia sau valoarea pot fi rectificate.

3. Decizia este obligatorie pentru toti cei implicati in procesul fiscal: instante, organe fiscale, dar si contribuabili.

Concluzie: autocorectarea este un drept, nu o favoare

In lumina noii interpretari date de ICCJ, devine clar ca legiuitorul a intentionat ca procesul de determinare a creantelor fiscale sa fie unul flexibil si echitabil, permitand contribuabililor sa isi corecteze propriile declaratii ori de cate ori este necesar, fara a fi limitati la simple greseli de tipar, abordare care  echilibreaza raportul dintre contribuabil si administratia fiscala, cu accent pe substanta si nu doar pe forma.

In acest sens, INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE a decis:

In interpretarea dispozitiilor art. 105 alin. 1) din Legea 207/2015, pe perioada termenului de prescriptie a dreptului de a stabili creante fiscale si atat timp cat nu intervine anularea rezervei verificarii ulterioare, contribuabilul/platitorul isi poate corecta declaratia de impunere prin depunerea unei declaratii rectificative care sa se refere la orice mentiune relevanta din continutul sau pentru determinarea materiei impozabile si/sau calcularea bazei de impozitare si a creantei fiscale, iar nu doar la erori materiale sau formale de consemnare.

Respinge ca inadmisibila sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal in Dosarul nr. 16.651/3/2021 in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la urmatoarele chestiuni de drept:

Art. 105 alin. 1) din Legea 207/2015, poate fi interpretat in sensul ca o corectare a declaratiei fiscale pentru stabilirea impozitului pe cladiri poate fi realizata atunci cand pretinsa corectie are ca obiect insasi materia impozabila (cladirea), in sensul scoaterii cladirii de sub incidenta impozitarii prin scrierea cifrei „0“ la rubrica privind valoarea cladirii.

Prevederile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, se opun unei interpretari a prevederilor art. 105 alin. 1) din Legea 207/2015, in sensul ca prin corectarea declaratiei fiscale pentru stabilirea impozitului pe cladiri, avand ca obiect insasi materia impozabila (cladirea), contribuabilul se poate prevala de efectul unei hotarari judecatoresti definitive prin care s-a anulat un act administrativ cu caracter normativ in conditiile in care nu a contestat decizia de impunere.

Studii de caz si articole despre ICCJ