Noua strategie de export a Romaniei: Orientare pe alte piete si privati care sa preseze Guvernul pentru bani UE

Orientarea firmelor catre Rusia, SUA, China si tarile arabe, formarea unui consiliu din consultanti straini si manageri de banci/companii care sa exercite presiune pe Guvern in atragerea banilor UE si redimensionarea misiunilor diplomatice sunt propuneri din Strategia de export 2014-2020.

 Masurile sunt privite ca solutii pentru relanasarea exportului romanesc, afectat in prezent de o productivitate scazuta a muncii, lipsa culturii de afaceri pentru marketing, politici economice guvernamentale necoordonate, birocratie excesiva si coruptie, se arata in documentul obtinut de MEDIAFAX, elaborat de catre Departamentul de Comert al Ministerului Economiei in parteneriat cu reprezentanti ai mediului de afaceri si aflat in stadiu de lucru.

În prezent, livrarile catrea statele din UE reprezinta 70% din exporturi, iar importurile din statele blocului comunitar trec de 75% din total, potrivit datelor INS.

În document se arata ca, raportat la indicele de similaritate al portofoliului de export, Romania concureaza in prezent cu tari precum Bulgaria, state nord-africane (Tunisia, Egipt), Italia, Ucraina sau Turcia, plasandu-se pe o pozitie medie spre slaba ca performante comparativ cu aceste tari.

 În evaluarile UE privind competitivitatea tarilor membre, Romania se inscrie in grupa 4, cu competitivitatea cea mai scazuta, atat la indicatorul PIB/locuitor, cat si in ceea ce priveste intensitatea tehnologica, ceea ce scoate in evidenta, potrivit sursei citate, decalajul substantial de competitivitate pe care Romania inca il are in economia UE. Alte vulnerabilitati cu influenta directa asupra exportului sunt legate de infrastructura, inclusiv portuara, unde locul ocupat de Romania in lume la indicatorul dezvoltarii infrastructurii portuare este 128, iar al celei rutiere este 139. Romania nu sta bine nici la colaborarea intre universitatii si mediile de afaceri, unde ocupa locul 115 in lume, ceea ce practic reduce substantial bazele dezvoltarii clusterlor de export si ale inovarii.

Comparativ cu tarile avansate care dispun de instrumente de sustinere si promovare (Finlanda, Marea Britanie, Olanda, Germania), Romania se situeaza la un nivel scazut raportat la volumul mic de resurse bugetare acordate instrumentelor si sectorului public in activitati de promovare si sustinere, fiind confruntata si cu probleme generate de paralelisme si lipsa de coordonare in activitatile de sustinere si promovare ale sectorului public, inclusiv in cele de branding si identitate competitiva. O alta problema este generata de faptul ca intelegerea gresita a scopului strategic al activitatilor pro-export, care nu reprezinta o simpla promovare a ofertei rigide existente, ci activitati concentrate de dezvoltare a exportului, atat in exterior, cat si in interior.

"Numai prin promovarea ofertei existente, Romania nu va urca in ierarhina exportatorilor", se afirma in document.

 În perioada 2007-2012, Romania a inregistrat o crestere a ponderii exporturilor totale in PIB, de la 29,3% la 40%, dar se pozitioneaza inca sub media Uniunii Europene (40,1%-44,7%). Structural, masinile, echipamentele si alte produse manufacturate domina portofoliul de export al Romaniei, cu aproape trei sferturi din total, in timp ce produsele agro-alimentare se situeaza la 7,5%.

  De asemenea, intensitatea tehnologica a exportului este relativ mica la scara UE, iar baza exportatorilor este redusa la nivel de IMM-uri, exportul fiind concentrat in proportie de 50% la un numar de doar 100 de firme, in special cu capital strain sau societati mixte. Media intreprinzatorilor romani la 1.000 de locuitori este la jumatate din cea pe ansamblul UE,iar numarul firmelor exportatoare a scazut in perioada crizei din 2008-2009. Romania ocupa un loc codas in lume in ceea ce priveste gradul de sofisticare si inovare in afaceri (locul 102) sau in ceea ce priveste disponibilitatea celor mai noi tehnologii (locul 115).

"Se remarca pierderea atractivitatii Bucurestiului ca atractor pentru turismul de afaceri, pierdere care nu a putut fi compensata decat partial de reducerea deficitului turismului particular", se mai arata in strategie.

În acelasi document se remarca faptul ca Romania continua sa pastreze avantaje competitive fata de alte tari in ceea ce priveste costul resurselor umane, dar are inca vulnerabilitati importante, precum productivitatea muncii in medie generala mai scazuta, decalaj tehnologic general, incapacitatea firmelor, mediilor universitare, institutiilor de cercetari si a autoritatilor locale de a sustine si promova produse inovative la export, baza restransa de exportatori la nivelul tuturor regiunilor de dezvoltare, firmelor existente si start-up-urilor (exportatori potentiali) lipsindu-le atat capacitatea, cat si aspiratia de a se internationaliza.

Costul mare al infrastructurii de telecomunicatii, infrastructura de transporturi precara, numarul redusc de companii romanesti care exporta cu marca proprie pe pietele internationale, lipsa culturii de afaceri pentru marketing, branding, informare si identificare de oportunitati, aderenta scazuta la standarde si certificari in domeniul calitatii, lipsa de "market intelligence", politicile economice guvernamentale necoordonate, legislatia muncii restrictiva, impredictibilitatea legislativa, birocratia excesiva in domeniul fiscalitatii, lipsa unor politici credibile de investitii, dependenta ridicata de piata Uniunii Europene, fluctuatia cursului valutar de schimb cu o pondere mai mare de 5% si etichetarea incorecta, cu "falsuri", a produselor din piata sunt alte probleme reclamate in documentul elaborat impreuna cu oamenii de afaceri.

Un punct slab mentionat in acest sens, in domeniul dezvoltarii, face referire si la conditiile de creditare internationale, respectiv acordurile cu Fondul Monetar International.

În document se arata ca fondurile europene, care stimuleaza mai bine productivitatea decat investitiile publice din resurse naturale sau investitiile straine directe, sunt la un nivel redus de absorbtie din cauza deficientelor la nivelul managementului in institutiile de stat si a lipsei de motivare a personalului de executie. Solutia propusa este infiintarea unui consiliu privat alcatuit dintr-un numar restrans de consultanti romani si straini, dar si manageri din banci sau companii care participa in procesul de absorbtie, acestia urmand sa urmareasca stadiul atragerii de fonduri europene.

  "Rapoartele consiliului ar trebui sa fie publice pentru a creste presiunea asupra factorilor guvernamentali de decizie, iar costurile unui astfel de consiliu sunt insignifiante in raport cu probabilele pierderi in procesul de absorbtie al Romaniei a fondurilor europene structurale din perioada 2007-2013", se arata in document, amintindu-se ca, din fondurile disponibile in perioada 2007-2013, Romania a avut un grad de absorbtie de 9,7%, iar in lipsa datelor operative mediul privat de afaceri isi construieste bugetele pe prognoze extrem de ambitioase si nerealiste ale Guvernului de atragere a fondurilor si, implicit, de crestere economica.

  Alte propuneri formulate in strategie sunt crearea unei liste cu proiecte majore prioritizate in domeniul cercetarii si dezvoltarii, agreate de clasa politica, care sa fie finantate din fonduri europene, de la bugetul de stat si fonduri private interne si externe, oprirea exodului de personal spre alte tari si atragerea de cercetatori straini in Romania, stabilirea unei agende clare, "cu obiective realiste" si termene de implementare, pentru atragerea de noi investitii straine directe in industria prelucratoare, agricultura, turism, industria auto, servicii IT&C, serviciile medicale si de arhitectura, redimensionarea misiunilor diplomatice si economice conform noilor realitati economice mondiale.

Firmele exportatoare vor fi stimulate sa inceapa construirea de marci proprii, prin campanii de constientizare si servicii de creare brand, iar cele care au constructii de brand solide, cu marci inregistrate pe pietele externe, vor fi preluate in baza de date a Ministerului Economiei si vor fi promovate cu prioritate in cadrul programelor finantate din buget.

În strategie se mai arata ca firmele care obtin comenzi la targuri ar trebui sa primeasca facilitati la editiile ulterioare, de genul subventionarii unor spatii de expunere mai mari fata de cele "standard" suportate de Guvern, respectiv doar 9 metri patrati, considerati insuficienti.

Alte solutii avansate sunt participarea la targurile internationale de profil, inclusiv la targurile organizate in Polonia, Ucraina si Rusia, intrucat la targurile poloneze vin foarte multi cumparatori din tarile vecine, iar Ucraina si Rusia, desi au fost pierdute ca piete pentru producatorii romani dupa 1990, au un potential foarte ridicat care justifica orice efort pentru a le putea recuceri, crearea unor insule comerciale romanesti in spatiile cu largi comunitati de romani (Italia, Spania, Canada, Israel, Grecia, Cipru) in care sa fie promovate brandurile romanesti si deschiderea in Romania, in scopul "cresterii competentei" la nivel national, a unui Institut de Export, sub forma unui parteneriat patronat de Consiliul de Export, institut care sa asigure programe specializate de training pentru exportatori.

Documentul include si un tabel al tarilor-tinta spre care trebuie indreptate exporturile romanesti pentru fiecare marfa in parte, respectiv constructii de masini, echipamente, subansamble (pentru care tarile-tinta sunt Germania, Franta, Rusia, China, Orientul Mijlociu, Ucraina, Turcia, India), echipamente IT (Germania, Marea Britanie, Franta, Orientul Mijlociu, SUA, Japonia), mobila (Rusia, Germania, Ucraina, tari membre CSI, Marea Britanie, Orientul Mijlociu, Franta), confectii (Orientul Mijlociu, Germania, Franta Japonia, SUA, Marea Britanie), electronice si electrotehnice (Orientul Mijlociu, tari arabe, Italia, Spania, Germania), agricultura ecologica (SUA, Germania, Austria, Japonia, Orientul Apropiat), artizanat (Germania, Italia, tarile scandinave, Marea Britanie), servicii profesionale, si design (SUA, UE, tarile arabe), constructii (Polonia, Ucraina, Turcial, Serbia, Orientul Mijlociu), aeronautica si tehnica militara (China, Orient, India, Brazilia), constructii de nave (Orientul Mijlociu, Turcia), echipamente in petrochimie (Orient, tari arabe, Brazilia).

Pentru incaltaminte, produse din piele si accesorii sunt recomandate tarile baltice, cu argumentul ca acestea nu au traditie in domeniu, iar firmele romanesti ar concura numai cu produsele italienesti sau poloneze, in conditiile in care produsele italienesti nu sunt foarte agreate datorita pretului, produsele poloneze sunt omniprezente, iar cumparatorii doresc un suflu proaspat care ar putea fi asigurat de produsele romanesti. Tot aici mai sunt recomandate si pietele din Israel, Cipru si Grecia, unde cumparatorii ar dori un produs de calitate buna, dar mai ieftin decat cel italian, furnizat de romani, precum si pietele din Norvegia, Suedia si Danemarca, unde firmele de profil vor considera ca "elementul de noutate" este suficient de atractiv pentru a incerca o colaborare.

În ceea ce priveste productia de vin, in document se arata ca, desi Romania are o clima si conditii de sol excelente, exporturile sunt modeste in comparatie cu productia din cauza rezervelor limitate de soiuri de calitate, combinate cu lipsa de know-how, de cunostinte specifice de marketing si de eficienta a lantului valoric (lipsa de coordonare intre procesatori-vinificatori-producatori de struguri).

"Desi Romania este o tara cu o traditie viticola, vinurile romanesti sunt aproape necunoscute pe piata mondiala", se afirma in document.

Ca solutii in acest sector se propune cresterea participarii producatorilor la competitii internationale, deoarece premiile cresc preturile vinurilor, si valorificarea la export a potentialului soiurilor romanesti de vinuri precum Feteasca Neagra, in special in Germania, Rusia, SUA, China.

"Cursul real nu este cel mai important determinant al exporturilor. Şi in tarile mai putin dezvoltate din Uniunea Europeana, factorii care tin de cerere influenteaza intr-o masura covarsitoare performanta exporturilor. Ţarile din Europa Centrala, in perioada premergatoare crizei financiare internatioanle, s-au bucurat de intrari masive de capitaluri, dar si de o apreciere reala a monedei nationale. În ciuda acestui fapt, au continuat sa castige cota de piata, ceea ce indica prezenta unor castiguri semnificative de competitivitate nonpret. De asemenea, masurile protectioniste, desi pot influenta performanta comertului exterior, nu pot fi un determinant pe termen lung al performantelor acestuia. Cursul de schimb sau protectionismul pot stimula competitivitatea exporturilor doar pe termen scurt, pe termen lung conteaza competitivitatea non-pret", este explicat in document.

Aceeasi sursa indica faptul ca relatiile de comert international isi revin incet in urma crizei financiare, dar impactul asupra exportatorilor la nivel mondial si implicatiile economice inca nu sunt complet evidente, iar regulile noi pentru un comportament mai prudent al bancilor si institutiilor financiare vor avea un impact asupra exporturilor si relatiilor precaute ale bancilor in special cu intreprinderile mici si mijlocii.


Sursa: www.mediafax.ro