Regimul fiscal al cheltuielilor sociale

Cheltuielile sociale sunt deductibile la determinarea profitului impozabil in limita unei cote de pana la 2%, aplicata asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii.. 

Intra sub incidenta acestei limite, cu prioritate:

- ajutoarele pentru nastere, 

- ajutoarele pentru inmormantare, 

- ajutoarele pentru boli grave sau incurabile si protezele

- cheltuielile pentru functionarea corespunzatoare a unor activitati ori unitati aflate in administrarea contribuabililor: gradinite, crese, servicii de sanatate acordate in cazul bolilor profesionale si al accidentelor de munca pana la internarea intr-o unitate sanitara, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, camine de nefamilisti, pentru scolile pe care le au sub patronaj, 

- alte cheltuieli efectuate in baza contractului colectiv de munca, respectov cheltuielile de natura sociala stabilite in cadrul contractelor colective de munca la nivel national, de ramura, grup de unitati si unitati, altele decat cele mai sus mentionate.

 

In cadrul acestei limite, pot fi deduse si cheltuielile reprezentand: 

 

- tichete de cresa acordate de angajator in conformitate cu legislatia in vigoare, 

- cadouri in bani sau in natura oferite copiilor minori si salariatilor, 

- cadouri in bani sau in natura acordate salariatelor, 

- costul prestatiilor pentru tratament si odihna, inclusiv transportul pentru salariatii proprii si pentru membrii de familie ai acestora, 

- ajutoare pentru salariatii care au suferit pierderi in gospodarie si contributia la fondurile de interventie ale asociatiei profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din scoli si centre de plasament; 

 

Din punct de vedere al impozitului pe veniturile din salarii nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt impozabile doar cheltuielile de natura sociala astfel cum sunt prevazute la art. 55 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, respectiv:

   a) ajutoarele de inmormantare, ajutoarele pentru pierderi produse in gospodariile proprii ca urmare a calamitatilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave si incurabile, ajutoarele pentru nastere, veniturile reprezentand cadouri pentru copiii minori ai salariatilor, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la si de la locul de munca al salariatului, costul prestatiilor pentru tratament si odihna, inclusiv transportul pentru salariatii proprii si membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariatii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevazut in contractul de munca. 

Cadourile oferite de angajatori in beneficiul copiilor minori ai angajatilor, cu ocazia Pastelui, zilei de 1 iunie, Craciunului si a sarbatorilor similare ale altor culte religioase, precum si cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, in masura in care valoarea cadoului oferit fiecarei persoane, cu orice ocazie din cele de mai sus, nu depaseste 150 lei. 

Astfel, pentru a nu intra in baza de calcul al impozitului pe venit si al contributiilor sociale obligatorii, aceste beneficii trebuie sa fie acordate astfel cum este prevazut in contractul de munca (colectiv sau individual).

Contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala si reprezentantii angajatilor, prin care se stabilesc clauze privind drepturile si obligatiile ce decurg din relatiile de munca. Prin incheierea contractelor colective de munca se urmareste promovarea si apararea intereselor partilor semnatare, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de munca, in vederea asigurarii pacii sociale.

Contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.

 

Cheltuielile acordate in alte conditii decat cele mai sus redate sunt impozabile din punct de vedere al impozitului pe veniturile din salarii si al contributiilor sociale obligatorii.